Prima atestare documentară a localităţii Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Ocupaţia de bază a localnicilor era agricultura şi vînatul. O ramură aparte era cultivarea viţei de vie şi pomicultura.
La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame şi teascuri, un atelier de produs butoaie. Potenţialul înalt eolian şi existenţa morilor de vînt din secolul XIX au stat la baza elaborării stemei şi drapelului oraşului în 2005.
În anul 1940, pentru o perioadă scurtă oraşul Nisporeni devine centru administrativ al raionului cu acelaşi nume, ca să revină la acest statut în 1967.
În perioada anilor 1960-1970 se construiesc mai multe edificii sociale (câteva şcoli, grădiniţe şi un spital). Către sfârşitul anilor 1980 în oraş funcţionau mai multe întreprinderi industriale: 2 fabrici de vinuri, o fabrică de lactate, una de conserve, o fabrică de producere a cărămizilor, o mini-fabrică de confecţii, câteva organizaţii mari de construcţii şi o puternică bază auto.
În anii 1989-1990 în oraş s-au desfăşurat mai multe cenacluri şi manifestaţii de renaştere naţională. În perioada de tranziţie majoritatea întreprinderilor şi-au redus esenţial volumul de producţie, iar unele şi-au întrerupt activitatea. Perioada dată s-a caracterizat cu migraţia masivă a populaţiei peste hotare şi reducerea numărului de locuitori, scăderea nivelului de trai.
Relieful, Zăcămintele,
Calcarul pentru construcţie, Solurile
Clima şi Apele de suprafaţă
şi apele subterane
Geografia raionului
Teritoriul este cuprins între paralele 47 00` şi 47 16„ latitudine nordică şi 28 00 şi 28 00` longitudine estică, iar centrul geografic al or. Nisporeni are coordonatele geografice 47 05` latitudine nordică şi 28 13„ longitudine estică, la distanţe aproximativ egale faţă de punctele extreme de Nord şi de Sud ale Republicii Moldova (Naslavcea – la Nord şi Giurgiuleşti – la Sud).
Raionul Nisporeni este situat în cadrul podişului Moldovei centrale iar în partea de vest se mărgineşte cu râul Prut, care constituie graniţa dintre România şi Republica Moldova. Suprafaţa raionului constituie 62,9 mii ha, din care terenuri arabile -19,43 mii ha, plantaţii multianuale – 8,22 mii ha, terenurile Fondului silvic de stat- 15,2 mii ha, terenurile Fondului apelor de stat – 0,72 mii ha.
Populaţia
Populaţia totală conform datelor recensământului din anul 2004 constituie 64 924 persoane, din care 32088 bărbaţi şi 32836 femei. De naţionalitate moldoveni – 95,3 %. Persoanele în vîrstă aptă de muncă – 40069, sau 61,7 %; pensionari – 8683 persoane. În zona rurală locuiesc 52819 persoane, sau 81,4 % din numărul total, iar în zona urbană – 12105 persoane ( 18,6 %). Populaţia economic activă din raion constituie 38,6 mii persoane.
Populaţia raionului a scăzut de la 67447 de locuitori în 1989, la 64 924 de locuitori în 2004. În prezent se estimează că locuiesc 60722 persoane. Veniturile mici şi lipsa locurilor de muncă au determinat pe mulţi oameni să lucreze peste hotare, declanşând o migraţie considerabilă (în Federaţia Rusă, Italia, Portugalia, Grecia ş.a.m.d.), mai ales a persoanelor bine calificate. Acestui fenomen i se adaugă şi natalitatea redusă. Problema se agravează şi prin faptul, că multe familii plecate îşi iau şi copiii cu ei, reîntoarcerea acestora înapoi în localitatea natală fiind incertă.
